Cartea de pe noptieră – Biblioteca de la Miezul Nopții

– Adică , te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viața ta dacă ai fi luat-o pe alt drum?

Nora îl asculta, în timp ce urmărea bulele ridicându-se din apa ei minerală.

– Cred că e ușor să-ți imaginezi că există și căi mai simple, a zis ea, dându-și seama de ceva pentru prima dată. Dar poate că nu există drumuri ușoare. Ci doar drumuri. Într-o viață , aș putea fi căsătorită. În alta, aș putea lucra într-un magazin. Aș putea să accept să ies la o cafea cu un tip drăguț. În altă viață, aș putea să studiez ghețarii de la Cercul Polar Arctic. În alta, aș putea fi campioană olimpică la înot. Cine știe? În fiecare secundă a fiecărei vieți intrăm într-un nou univers. Și petrecem cât mai mult timp dorindu-ne ca viețile noastre să fi fost diferite, comparandu-ne cu alții și cu alte versiuni ale noastre, când , de fapt, majoritatea vieților noastre conțin deopotrivă părți bune și părți rele.

– Viața are tipare… Ritmuri. E atât de simplu că, în timp ce ești blocat într-o singură viață, să-ți imaginezi că tristețea, tragedia, eșecul sau teama sunt rezultatul acelei existențe aparte. Că ea reprezintă un derivat al faptului că trăiești într-un anume fel, în loc să trăiești pur si simplu. Adică lucrurile ar fi mult mai ușoare dacă am înțelege că nu există un mod anume de a trăi, ca să ne imunizeze împotriva tristeții. Și că tristețea e o parte intrinsecă din mecanismul numit fericire. Nu poți să o ai pe una fără cealaltă. Desigur , ele vin în cantități și în intensități diferite. Însă nu există nicio viață în care să te afli într-o stare de fericire permanentă. Și simplul fapt de a-ți imagina asta îți sădește si mai mult nefericire în viața în care te afli acum.

SURSA: Cartea BIBLIOTECA DE LA MIEZUL NOPȚII de MATT HAIG – O SINGURĂ BIBLIOTECĂ . O INFINTATE DE VIEȚI. CARE E CEA MAI BUNĂ?