Filozofii de viata**

* știu doar un lucru acela ca nu știu nimic – Aristotel

*nu poți fi vesel decât printre oameni; nu poți cunoaște bucuria decât singur. Trebuie să fii vesel cu cineva; când n-ai pe nimeni, ești mai aproape de piscurile bucuriei – Emil Cioran

*când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângăi prin orgoliu, dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? – Emil Cioran

*atunci când te oprești din drum devii conștient de durerea ta – Osho

*oamenii se ataseaza foarte repede de tine dacă îți deschizi ochii, urechile și inima către cultura lor- Anonim

*dragostea înseamnă sa te bucuri, dar, deasemenea, înseamnă să fii surprins și uimit din cauza unui click care se produce între tine și cineva care nu era în planurile tale – Walter Riso

*în adâncul sufletului orice femeie tânjeste după 3 lucruri: 1 să fie iubita.2 să joace rolul decisiv într-o aventură măreața 3 să dezvaluie frumusețe. Sunt lucrurile care o trezesc la viață- Anonim

*sufletul și iubirea unei femei nu o poți avea pur și simplu. Trebuie să o cercetezi, să umbli după ea pentru că nu te va lăsa să intri în sufletul ei până nu va ști că o iubești- Anonim

*un om poate călători departe dar inima lui poate îl urmează mai încet – Anonim

*Cum să-ţi explic? Tânjeam după o dragoste mare ca dealul Arthur’s Seat şi acum m-am pomenit cu un lanţ de munţi care îmi creşte direct sub oase – Mathias Malzieu, Mecanica inimii

*inteligența înseamnă să fii deschis la ploaie, la vânt, la soare, să fii deschis la toate . Inteligența înseamnă să nu cari cu tine trecutul , să rămâi clipă de clipă proaspăt și inocent – Osho

*majoritatea observațiilor negative reprezintă părerile pe care le avem în secret despre noi înșine proiectate asupra celorlalți – Dr. John Gray 

*când un bărbat și o femeie sunt căsătoriți, ei devin unul singur. Dificultatea este aceea de a afla care dintre ei! – Philippe Poret 

*nu poți iubi sau detesta o însușire decât dacă reflectă ceva ce iubești sau detești la tine – Cherie Carter –Scott

*nu te poți aștepta ca, turnând sodă caustică la rădăcina unui pom, să primești mere delicioase și parfumate – Anonim

  • iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva. Ca să judeci omu, caută să-l vezi cum iubește. Nu poți greși. Sufletul omenesc nu poate suferi golul, și oriunde îl găsește, pune poezie  – Nicolae Iorga–
  • Sunt bogat, dar nefericit. De ce?
  • Pentru că pierzi prea mult timp ca să faci bani şi prea puţin ca să faci dragoste, i-a răspuns Maestrul – Anthony de Mello

*un om i-a spus unui derviș: „De ce nu te văd mai des?” Dervișul i-a răspuns: „Pentru că vorbele «De ce nu ai venit să mă vezi?» îmi sună mai dulce în ureche decât vorbele «De ce ai venit iar?»”

*în Japonia există un proverb popular care sună astfel: „Tada yori takai mono wa nai”, însemnând: „Nimic nu este mai costisitor decât ceva ce ți se dă fără plată”.

*trăieşte pentru ziua de astăzi şi nu conta pe ziua de mâine. Zilele de mâine se adună, devenind castele goale, pierdute, formate din zile de ieri, lăsând să treacă perioade uitate şi sterile de timp. Preţuieşte-ţi fiecare moment pentru că poate fi ultimul! – Sally Eichhorst–

*de ce să-ţi iroseşti timpul gândindu-te la ce ai avut sau la ce ai fi putut avea, dacă nu mai poţi face nimic în legătură cu asta? Acest timp a trecut. Uită trecutul, în special vechile răni, pe care le porţi inutil cu tine. Adu-ţi aminte că, atunci când te gândeşti astăzi la răni vechi din trecut, deschizi răni noi pentru mâine. Aşadar, lasă trecutul în urmă şi deschide-te viitorului. – Sally Eichhorst–

*trecutul poate avea un efect benefic doar dacă ne folosim amintirile bune pentru a ne motiva pentru viitor şi dacă învăţăm din greşelile noastre trecute şi apoi le uităm. – Sally Eichhorst–

*să te gândeşti intens la trecut şi să fii deprimat din cauza unor evenimente trecute nu reprezintă decât o irosire îngrozitoare a preţiosului tău timp. – Sally Eichhorst–

*ai o problemă? Grozav! De ce? Pentru că înseamnă că a venit vremea să creşti din nou!– Sally Eichhorst–

*dacă știi ce dorești cu adevărat și nu spui cu umilință «amin» când ceilalți îți arată ce ar trebui să faci înseamnă că ai sufletul viu – Robert Louis Stevenson

*când iubești cu adevărat, vrei binele celuilalt. Când iubești romantic, îl vrei doar pe celălalt – Margaret Andersan

*nu merge în fața mea, căci s-ar putea să nu te urmez. Nu merge în urma mea, căci s-ar putea să nu te călăuzesc. Mergi alături de mine și fii prietenul meu –  Albert Camus

*să fii ceea ce nu vrei să fii, să fii cu cineva cu care nu vrei să fii, să faci ceva ce nu vrei să faci, iată fundamentul nefericirii tale – Osho

*omul se oțelește adesea prin experiențe și dezamăgiri și învață că nu trebuie să trăiască întotdeauna cu speranțe și iluzii. ( Memoriile Regelui Carol I al Romaniei)

*unele persoane rămân în tine și locuiesc deși tu crezi că le-ai dat afară de foarte mult timp – Chris Simion

*iepurele fuge mai repede decât vulpea pentru că vulpea fuge după o cină bună, în timp ce iepurele fuge pentru a scăpa cu viața – Sang H. Kim

*zâmbește când plouă , iar când viața ți  se pare un iad…nu te opri! – Bear Grylls

*trebuie să  inghiți o broască în fiecare dimineață  pentru ca nimic din ce ți se întamplă pe parcursul zilei să nu ți se mai pară atât de scârbos – Chamfort

*și femeile minunate dau greș uneori

*ura îl distruge nu pe celălalt, ci pe cel care o găzduește

*orice bărbat poate face copii, dar numai cineva deosebit poate fi tată

*suntem praf stelar care a prins viață și a fost împuternicit de univers să descopere cum s-a format acesta – și abia am început – Neil De Grasse Tyson

*nu mi-a plăcut niciodată să descos pe cineva. Curiozitatea poate fi extrem de periculoasă – Peter Mayle

Reclame

Pelicule de referinta in istoria cinematografiei

 

Frații Karamazov – 1958 * Papillon – 1973* One Flew Over the Cuckoo’s Nest -1975 *Imperiul Soarelui – 1987 * Rain Main – 1988 * Tăcerea Mieilor – 1991 * Parfum de femeie – 1992 * The Piano – 1993 * Lista lui Schlinder – 1993 * Leon – 1994 

The Shawshank Redemption -1994 * Pacientul englez – 1996* Fight Club – 1999* O iubire imposibila// Fa yeung nin wa – 2000* The Pianist – 2002* Memoirs of a Geisha – 2005 * Perfume: The Story of a Murderer – 2006*

The Prestige – 2006 * Love in the Time of Cholera – 2007 * Sunshine – 2007 * Dorian Gray – 2009* Desert Flower – 2009 * Biutiful – 2010* Lincoln – 2012* Mizerabilii_2012 *La migliore offerta// „The Best Offer” – 2013* 

Predestination – 2014 * Theory of Everything -2014 * The Imitation Game – 2014 * Pawn sacrifice – 2014 * Spotlight – 2015 * Omul care a cunoscut infinitul -2015 *  Lion – 2016* Genius – 2016 *  Firul fantomă – 2017* Omul spectacol – 2017* The Wife – 2017 * The Front Runner – 2018 * Vice – 2018 * Bohemian Rhapsody _2018 * Green Book: O prietenie pe viață_2018*

Noile revelatii

Religia este o instituţie, iar spiritualitatea este o experienţă. Eu am ales-o pe cea din urmă. Religiile sunt instituţii construite în jurul unei idei anume despre cum stau lucrurile. Când acele idei se consolidează şi sunt cioplite în piatră, ele sunt numite dogme sau doctrine. Apoi ele devin, în mare parte,  de necontestat. Religiile organizate vă cer să credeţi în învăţăturile lor. Spiritualitatea nu vă cere să credeţi în nimic. De fapt ea vă invită tot timpul să observaţi experienţele. Experienţa voastră personală devine autoritatea voastră, mai degrabă decât ceea ce v-a spus altcineva. Religia unei persoane este produsul locului ei de naştere şi a învăţăturilor primite devreme, în viaţă. Nu e produsul adevărului etern, ci al mediului social. Oamenii cred ce au fost învăţaţi să creadă. Ei nu pun nimic la îndoială, pentru că nu doresc să pună la îndoială sursa.

În relaţionarea cu semenii, deseori atunci când vine vorba de religie, prefer să nu comentez. Am întâlnit oameni care îşi susţineau cu tărie religia în care credeau şi blamau celelate religii. Am observat că pe bună dreptate unii oameni nu înţeleg că nu există numai o scriere ,,sfântă”. Aceştia consideră că numai scriptura lor e sfântă. Aceştia cred că catolicii sunt ,,mai buni” decât protestanţii, sau că protestanţii sunt ,,mai buni” decât democraţii, sau că democraţii sunt ,,mai buni” decât republicanii; că creştinii sunt ,,mai buni” decât evreii, sau că evreii sunt ,,mai buni” decât creştinii.; că albii sunt ,,mai buni ” decât negrii, sau  invers; că heterosexualii sunt ,,mai buni decât homosexualii; că toţi capitaliştii sunt ,,mai buni ” decât comuniştii, că ecologiştii sunt ,,mai buni” decât industriaşii, şi, în sfârşit, că cei care cred în Dumnezeu – orice fel de Dumnezeu – sunt ,,mai buni ”decât ateii.

Dar am întâlnit şi oameni, chiar şi preoţi ,care au realizat că ceva trebuie să se schimbe, că e nevoie de o construcţie teologică nouă, de o nouă spiritualitate, că anumite credinţe vechi despre Viaţă şi despre Dumnezeu nu mai funcţionează. Oameni frumoşi în adâncul sufletului lor şi care răspândesc, împărtăşesc şi predică frumuseţea şi iubirea peste tot.

Nu-mi doresc să renunţ la iubire, la pace, la sănătate, la armonie şi fericire, la siguranţă, la protecţie, chiar la sănătatea mea psihică  doar pentru a avea dreptate în ceea ce priveşte o religie de oricare ar fi ea. Am observat că unii oamenii se ceartă din cauza a ce spune Biblia şi a ceea ce vor să însemne cuvintele sale. Se ceartă în legătură cu ce spune Coranul, ce spune Veda, ce spun Bhagavad-Gita, Tao-te-Ching, Talmudul… Unii oameni cred că trebuie să militezi pentru ceva în viaţă, şi consideră cuvântul lui Dumnezeu ca fiind singurul lucru pe care trebuie să-l susţii. Acu vine întrebarea: Care Dumnezeu? Adonai? Allah? Elohim? Dumnezeu? Iehova? Krishna? Rama? Vishnu? Yahve? Care Maestru? Care Profeţi? Adam? Noe? Moise? Confucius? Buddha? Iisus? Mahomed? Martin Luther? Yogananda?

…în acest moment vechile mele credinţe nu mai funcţionează, nu am o înţelegere completă. Sunt foarte multe contradicţii. Am nevoie de mai multe informaţii. Dacă mă întrebi de există rai sau iad, sau dacă există un Dumnezeu, ei bine… află că nu ştiu să-ţi răspund.  Nu ştiu totul despre Viaţă. Nu înţeleg totul despre Dumnezeu. Cred că iadul şi raiul este numai în mintea noastră. Ceea ce ştiu este că toate comportamentele  au fost şi sunt create de credinţe. Am observat că dacă faci o persoană să gândească într-un anume fel, acea persoană va acţiona într-un anume fel. Exemple sunt o mulţime. Un exemplu ar fi că uciderea în numele credinţei este ceea ce vrea Dumnezeu, căci astfel se împlineşte Voia lui Dumnezeu şi că acel care comite va fi răsplătit în rai pentru ceea ce a făcut. Lumea se găseşte unde este ea astăzi – un loc al crizelor, al violenţelor, al omorului şi al războiului – din cauza a ceea ce se crede despre Dumnezeu în prezent.

Citesc, de fapt recitesc ,, Noile Revelaţii”  scrisă de Neale Donald Walsch. O carte care prezintă un nou punct de vedere – unul care nu este exclusivist, nici elitist şi nici separatist. Este o invitaţie la explorare spirituală, o învitaţie la deschiderea minţilor umane către concepte mai ample decât cele îmbrăţişate de teologiile actuale şi catre oportunităţi mai mari de experienţă şi exprimare individuală, decât o permit teologiile de astăzi. Este o carte care îţi poate schimba viaţa. În paginile acestei cărţi extraordinare se găsesc toate informaţiile de care are nevoie un om dispus să se trezească şi să devină conştient, dispus la a-şi schimba  sinele, viaţa.

,,Noile Revelaţii” este un dialog care a început sub forma unei rugăminţi din partea unei fiinţe umane, adresată Dumnezeului ştiut de el , făcută în modul în care i se potriveşte cel mai bine.  Pentru a înţelege mai bine, recomandarea mea e ca să citiţi cartea. Aici nu am făcut decât să culeg ideile din dialogul celor doi realizând în felul acesta un… rezumat al acestei extraordinare cărţi.

,,Homo Sapiens nu ştia cum să se comporte faţă de mediul ce îl înconjura (vântul , ploaia, soarele, luna, plantele ,copacii, creaturile mici şi mari, focul, tunetul, fulgerele, valurile uriaşe din ocean, cutremurele de pământ), nu ştia de ce oamenii mureau, de ce uraganele, tornadele sau secetele apărau şi distrugeau totul. Pentru a înţelege aceste lucruri, oamenii primitivi au ajuns la concluzia că trebuie să existe o putere mai mare decât a lor, care făcea ca toate aceste lucruri să se întâmple. Ei şi-au imaginat că există ,,spirite” care făceau ca binele şi răul să se manifeste în multe feluri, în vieţile lor. Au zeificat natura. S-au gândit că ceea ce trebuiau ei să facă era ca într-un fel, să influenţeze dispoziţia zeilor şi să îi mulţumească – iar apoi zeii le-ar fi îndeplinit cerinţele. Toate tipurile de rituri şi ritualuri au fost create pentru a ,,chema” spiritul oricăror zei de care ar fi fost nevoie. Acestea au evoluat de-a lungul secolelor transformându-se în ceea ce unii dintre noi le numesc acum, obiceuri păgâne. Aceste mituri au devenit poveşti spuse deseori, care s-au transformat în credinţe. Adică, ele au devenit adevărate pentru oameni.

Când mitul se tranformă în adevăr, el devine religie organizată. De la aşa numitele religii păgâne, la religiile dominante actuale, nu a fost un salt foarte mare. Majoritatea oamenilor continuă să creadă şi astăzi într-o putere mai mare decât ei înşişi, iar majoritatea continuă să creadă că există ceva ce ar trebui făcut pentru a îmblânzi Sursa acelei puteri.

În zilele de început ale adoraţiei păgâne, oamenii chiar îşi sacrificau bebeluşii – nou născuţii, întruchiparea inocenţei pure – punându-i pe ruguri şi arzându-i de vii, în speranţa de a-i face pe zei să zâmbească. Această nevoie de a-L face fericit pe Dumnezeu s-a născut din ideea greşită a oamenilor, că Dumnezeu nu e pe deplin fericit. Supersiţia nu a fost abandonată aşa de uşor. Sistemele de credinţă fuseseră deja construite şi, când dovezile fizice clare ale modului in care funcţionează lumea contraziceau acele credinţe, ele erau pur şi simplu modificate, pentru a cuprinde noile cunoştinţe. În cele din urmă au apărut religiile şi multe dintre aceste instituţii – îndeosebi cele care promulgau doctrine ale superiorităţii şi exclusivităţii – încurajau percepţia unui Dumnezeu mânios, care voia ca lucrurile să meargă pe o singură cale, Cale Lui, şi care trebuia să fie îmblânzit şi satisfăcut.

De mici am fost încurajaţi să privim viaţa prin prisma anumitor doctrine religioase şi prejudecăţi culturale ,iar rezultatul obţinut este că s-au perpetuat comportamente negative, ce reflectă credinţe extrem de greşite. Ne-au învăţat să credem într-un Dumnezeu intolerant, să credem într-un Dumnezeu mânios, răzbunător. Oare nu cumva din aceste credinţe provine comportamentul acela plin de mânie, răzbunare pe care-l vedem la unii oameni?!

Am fost învăţaţi că Dumnezeu vrea ca noi să fim într-un anume fel, să facem şi să avem anumite lucruri – şi că nu vrea să fim într-un alt fel, să facem şi să avem alte lucruri. Acestea sunt aşteptările şi cerinţele lui Dumnezeu şi, dacă ele nu sunt îndeplinite, urgia se va abate asupra noastră. Sau mai bine spus: ,, Dacă nu asculţi de Lergile lui Dumnezeu (Cele 10 Porunci), vai şi amar va fi de tine!” Întotdeauna mi s-a părut greu de crezut ca Dumnezeu să le interzică oamenilor căsătoriile interrasiale, sau că femeile nu trebuie să-şi afişeze în public nicio porţiune a corpului, sau că partenerii într-un cuplu nu au voie să folosească anticoncepţionalele, sau că bărbaţii trebuie să poarte barbă, sau că negrii nu pot fi preoţi. Nu am înţeles niciodată de ce Dumnezeu simţea că trebuie să dea fiinţelor umane atât de multe ordine.

Mesajul iniţial al majorităţii religiilor organizate nu este bucuria, nevinovăţia şi sărbătorirea de sine, ci frica, vinovăţia şi negarea de sine.

Din acest motiv, majoritatea oamenilor îşi petrec o mare parte a vieţii lor adulte căutând ,,calea cea dreaptă pentru a-L venera pe Dumnezeu, pentru a-L asculta, a-L servi. Ironia este că Dumnezeu nu cere nimic de la nimeni din Univers.  Aceste comportamente sunt cele cerute de-a lungul istoriei , supuşilor, de către monarhi- monarhi egocentrici, nesiguri şi tiranici. Aceste cerinţe nu sunt cerinţe Dumnezeieşti, sub niciun aspect, şi este interesant faptul că lumea nu a înţeles până acum ca aceste cerinţe sunt falsificate, neavând nimic de-a face cu nevoile Divinităţii. Credinţa că Dumnezeu are nevoie de ceva pentru a fi fericit este o idee falsă. Fiinţele umane au simţit că trebuie să dea ordine fiinţelor umane, pentru a păstra ordinea. Şi cel mai bun mod prin care îi puteau face pe oameni să îndeplinească ordinele, a fost să spună că ele venau direct de la Dumnezeu.

Imaginea care ni s-a inoculat este aceea a unui Dumnezeu – o super fiinţă, care trăieşte undeva în Univers, sau în afara lui, care are aceleaşi nevoi emoţionale şi este supus aceluiaşi tumult emoţional ca şi oamenii.

S-a sperat că religia va aduce lumii un sentiment mai mare de bucurie şi de libertate, dar sunt prea multe cazurile in care nu a făcut asta. Unele religii organizate au împovărat multe bucurii umane cu vinovăţie, proclamand că marea parte din ceea ce iubim, este rău. Banii sunt răi, puterea este rea, sexul este rău, muzica şi dansul sunt rele – iar, în unele locuri, chiar şi a fi văzut este rău. Acoperă-te! Ascunde-te! Protejează-te! Să-ţi fie ruşine de tine însuţi! Acestea au fost lecţiile multora dintre religiile care există în lume. Acestea au fost învăţăturile lor. Dar adevăratul mesaj al lui Dumnezeu nu este ruşinea, intoleranţa, exclusivitatea, separarea şi subjugarea. Adevăratul mesaj este bucuria, acceptarea, unitatea, libertatea şi iubirea necondiţionată.

Cea mai mare parte a omorurilor, a dominării, a represiunii şi a terorii de pe planeta noastră s-a desfăşurat sub stindardul religiilor organizate şi în numele lui Dumnezeu (adu-ţi aminte printre altele şi de cei 200 de ani de Cruciade creştine, în timpul cărora oamenii au fost ucişi în numele lui Christos – la Ierusalim , în prima cruciadă când soldaţii au ucis 300 de evrei ce se aflau într-o sinagogă, iar apoi au trecut la uciderea tuturor femeilor şi copiilor musulmani de pe Muntele Templului. O poveste care este spusă şi astăzi în Orientul Mijlociu şi noi mai plătim încă pentru ea).

Suntem o naţiune aflată în mijlocul unei suferinţe incredibile, care caută sprijin spiritual într-un moment de nevoie, care caută să experimenteze unitatea şi uniunea în vremuri de tumult – pentru a descoperi că propriile ei religii au dezamăgit-o. Problema cu care se confruntă omenirea astăzi este una spirituală.

Întreaga noastră civilizaţie – religia, politica, economia, structurile sociale, totul – este întemeiată pe idei false. În timp ce religiile organizate şi naţionalismul au fost cele două cauze principale ale dezordinii pe Pământ, e la fel de adevărat că religiile, naţionalismul, societăţile şi tradiţiile au oferit oamenilor un sentiment al idenţităţii şi al comunităţii. Cu alte cuvinte, sunt lucruri care funcţionează şi unele care nu functionează în ceea ce priveşte religia şi naţionalismul. Dacă doriţi să creaţi o lume în care oamenii să trăiască în pace, armonie şi fericire  nu trebuie să eliminaţi, ci să îmbunătăţiţi modul în care experimentaţi identităţile voastre religioase şi naţionale. S-au purtat mai multe războaie din cauza religiilor organizate, decât din orice alte cauze. Milioane de oameni au fost omorâţi în numele lui Dumnezeu. Nu este aceasta o blasfemie? Totul s-ar schimba pe planetă, dacă se va  înceta, pur şi simplu, să se mai spună că se face voia Domnului, atunci când se face rău unul altuia ( a se vedea multele scrieri sfinte care îndrumă la bătălii religioase). Cum vine promisiunea asta: că dacă, mori atunci când îi omori pe ceilalţi în Jihad,  vei fi recompensat în rai cu sex nelimitat cu 72 de virgine?!?  ,,Trebuie să eliminaţi răul din voi”, spune Biblia. ,,Luptaţi cu ei până nu mai sunt conflicte şi toată credinţa merge la Dumnezeu”, instrueşte Coranul. ,,Eu apar în toate epocile pentru a proteja oamenii virtuoşi şi pentru a distruge pe cei care fac rău, pentru a planta stindardul sfintei datorii”, ne informează Bhagavad-Gita. Asemenea credinţe au provocat în lume haosul pe care l-au produs războaiele religioase.

Natura fundamentală a fiinţelor umane este să fie iubitoare. Când oamenii fac lucruri groaznice, aceasta se datorează unei credinţe a lor. Întreabă-i deci – chiar în şi în mijlocul ororii – întreabă-i: ,,Ce te răneşte atât de mult, încât simţi că trebuie să mă răneşti pe mine pentru a te vindeca? ”Dacă nu o spui, nu vei opri niciodată violenţa. Ai putea să o întrerupi, ai putea să o amâni, dar nu îi vei pune niciodată capăt. Aceasta deoarece: Orice atac este văzut de atacator ca o apărare. Înţelegerea acestui lucru reprezintă baza vindecării.

Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă  dacă unii oameni mănâncă vinerea care în loc să postească sau dacă  îşi acoperă corpul din cap până în picioare pentru că sunt femei, sau dacă unii stau sau nu pe partea care trebuie a Zidului Plângerii? Dumnezeu chiar se preocupă de aşa ceva? Când acestea şi alte învăţături religioase devin legea pământului, sau devin cele mai profunde credinţe şi ,,standarde morale” ale unei societăţi, va apărea cu siguranţă un conflict – în special, atunci când acele religii caută să-şi transforme credinţele în principii călăuzitoare pentru alţi oameni. De aici apare conflictul ideologic care este, în esenţă, un conflict între libertatea individuală şi limitarea personală, între drepturile omului şi ceea ce unii oameni numesc Legea lui Dumnezeu.

Reflectaţi la cele ce urmează: ,,Curăţaţi-vă mâinile, voi păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeluiţi! Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înainte Domnului şi El vă va înălţa.” (spune Iacov, capitolul 4, versetul 8-10 din Noul Testament) sau : ,, Pentru aceea, şi cei ce suferă din voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze Lui, ca unui credincios Ziditor, sufletele, săvârşind fapte bune!” ( spune Petru, capitolul 4, versetul 19, Noul Testament)

Este oare posibil ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu, aşa cum a fost el scris de oameni în cărţile lor sfinte, sa conţină greşeli? Este oare posibil să existe ceva ce nu cunoaştem despre Dumnezeu şi despre Viaţă, cunoaştere care ar putea schimba totul? Ce bine ar fi dacă ar apărea o Nouă Evanghelie. O Evanghelie din două propoziţii care ar schimba totul pe planetă. Acestea sunt: Suntem cu toţii Una” şi ,, Drumul nostru nu este cel mai bun, este doar unul diferit.” Probabil că lumea s-ar cutremura iar baza tuturor religiilor majore ale lumii – Separarea şi Superioritatea – s-ar sfărâma.

Scopul omului pe pământ este să evolueze până la a deveni dinamic, productiv, iubitor, atent, plin de compasiune, adânc preocupat de sentimentele semenilor săi, profund angajat în promovarea binelui colectiv şi hotărât să exploreze, cu curaj, limitele cunoaşterii lui, pentru a putea crea un viitor cât mai luminos.

Divinitatea sălăşluieşte în inima, în sufletul şi în cele mai profunde locuri ale propriei  voastre minţi, acolo este locul în care o veţi găsi şi doar acolo este locul în care o puteţi trăi pe deplin şi doar acolo este locul din care ea se poate ivi, în puritate şi adevăr – şi nu prin altă persoană, loc sau lucru. Şi nici nu trebuie ca cineva să fie numit supremul vostru învăţător, întrucât aveţi un singur suprem învăţător, Divinitatea voastră lăuntrică – adică înţelepciunea, cunoaşterea şi adevărul care sunteţi voi.

Când veţi descoperi că Sunteţi Una, vă veţi minuna cum aţi putut să vă consideraţi vreodată separaţi de toţi ceilalţi şi de toate celelalte. Veţi vedea că atunci când aţi tratat pe cineva sau ceva ca şi cum nu ar fi fost voi, nu aţi rănit pe nimeni altcineva decât pe voi înşivă. Voi şi stelele sunteţi una. Structura voastră chimică este identică. Veţi găsi în voi aceleaşi elemente în toate corpurile celeste – şi, într-adevăr, în tot ce Există.

Ar trebui să înţelegem odată pentru totdeauna că nici rasa, nici sexul, nici naţionalitatea, nici orientarea religioasă, nici cea sexuală şi nici un alt  aspect al individualităţii unei persoane nu ar trebui să o descalifice de la a participa deplin la experienţa umană – la cel mai înalt nivel şi în orice mod alege să o facă- atâta timp cât acea  alegere nu afectează drepturile sau siguranţa celorlalţi.

Odată, se credea că Pâmântul e plat. Apoi s-a înţeles că e rotund – şi toate construcţiile mentale care susţineau viaţa noastră s-au schimbat, în funcţie de acest lucru. Odată, se credea că soarele şi întregul sistem solar se rotesc în jurul Pământului. Se credea că planeta noastră este centrul universului. S-au creat teologii întregi în jurul acestei credinţe. Când Copernic a oferit dovada că această afirmaţie este falsă, a fost denunţat ca blasfemiator de către creatorii şi propovăduitorii acelor teologii. Şi când Galileo a confirmat mai târziu descoperirea lui Copernic, şi el a fost numit eretic de către biserică şi forţat să retracteze, renunţând la propriile descoperiri. Abia târziu, în secolul al 20 lea – 300 de ani mai târziu – Biserica Romano-Catolică şi-a schimbat hotărârea şi i-a oferit o iertare oficială lui Galileo. Şi astfel vedem cum schimbarea credinţelor noastre cele mai de bază rămâne cea mai dificilă provocare – pentru că oamenii se agaţă de credinţele lor, chiar şi atunci când li se pun în faţă dovezi clare şi indiscutabile că acele credinţe sunt greşite. De aceea s-a spus: ,, Toate marile adevăruri încep prin a fi considerate blasfemii.”

V-aţi bazat autoritatea morală pe Legi Sacre, pe care le aplicaţi vreţi-nu vreţi, în funcţie de ce simţiţi în legătură cu ele într-un anumit moment, într-o anumită cultură, în anumite situaţii. Puteţi schimba lumea voastră – iar cea mai rapidă cale va fi să vă îndepărtaţi de ideile voastre eronate şi să adoptaţi o nouă revelaţie şi o nouă spiritualitate. Aceasta ar fi cel mai curajos lucru pe care l-au făcut oamenii, de secole. Ar putea schimba istoria umană. Nu vă schimbaţi credinţele, doar pentru că vreţi ca alţi oameni să şi le schimbe pe a le lor. Schimbaţi-vă credinţele deoarece noile credinţe anunţă mai exact cine sunteţi voi.

Dacă ceea ce doriţi este să modificaţi lumea şi direcţia autodistructivă în care ea se îndreaptă, atunci există 5 lucurui pe care le puteţi alege acum.

1. Puteţi alege să recunoaşteţi că unele dintre vechile voastre credinţe despre Dumnezeu şi despre Viaţă nu mai funcţionează.

2. Puteţi să alegeţi să recunoaşteţi că există ceva ce nu înţelegeţi despre Dumnezeu şi despre Viaţă, lucru care, odată înţeles, va schimba totul.

3. Puteţi să alegeţi să fiţi dispuşi să vi se prezinte o nouă înţelegere despre Dumnezeu şi Viaţă, înţelegere care ar putea aduce un nou mod de a trăi pe această planetă.

4. Puateţi să alegeţi să fiţi suficient de curajoşi pentru a explora şi a examina această nouă înţelegere şi, dacă ea corespunde cu adevărul şi cunoaşterea voastră interioară, să vă extindeţi sistemul de credinţe, pentru a o include.

5. Puteţi alege să vă trăiţi viaţa ca pe o demonstraţie a celor mai măreţe şi grandioase credinţe ale voastre – şi nu ca pe o negare a lor.

În final…concluzia este următoarea  ,,credeţi ce doriţi, urmaţi-vă inima şi sufletul în direcţia în care vă duc, dar nu căutaţi să vă impuneţi propriile opinii altora – şi, cu siguranţă, nu căutaţi să o faceţi prin forţă.’

Sursa ,, O conversaţie cu Dumnezeu: noile revelaţii”  de Neale Donald Walsch.  Editura For You – 2004.

Filozofii de viata *Draga inima* Culorile uitarii

,,Uneori apar în noi energii nebănuite, se naște un tumult care ne stabilizează barca ce părea să se scufunde”

„Există momente în viață în care scene întregi par construite doar pentru noi. Cred că universul complotează ca să reinstaureze liniștea în interiorul nostru, si să ne apropie de fericire, să înțelegem niște lucruri și, să mergem un pic altfel mai departe”

„De cele mai multe ori dor lucrurile care nu mai există”

„În orice om există lucruri neterminate, care rod fiecare mecanism și-l fac să-și piardă lichidele de ungere, blocându-l. O dorință neîmplinită, o relație neconcretizată, o ceartă fără împăcare, sunt doar câteva entități care pot cântări enorm în nefericirea unui om. ||Ce ar fi fost dacă|| este o expresie atât de grea.”

„Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce” George Bernard Shaw

„Aveam să pricep că-n viață, ne gândim uneori la niște oameni pentru că, pe undeva, lucrurile converg spre o întâlnire”

„Oamenii buni au crăpături prin care ies unele lucruri”

„Ador să bem din aceeași cană. Că simt cumva că noi doi consumăm aceeași viață”

„Cum zboară timpul și cum rămân lucruri neterminate în oameni”

„Un om moare cu adevărat când nu se mai gândește nimeni la el”

„Era liniștită ca un lac aflat în sălbăticie”

„Dragă inimă, Cred că am lăsat fereastra sufletului deschisă. Mi-e frică să nu-și facă de cap apa ploii, înnecându-mi și micșorându-mi amintirile și sentimentele pe care le-am strâns cu chiu, cu vai. Sau poate să intre cineva străin și să-mi fure din ele, sau, mai rău, cineva prieten. Poți să o închizi tu, te rog? Cu mulțumire, V.”

Fragmente extrase din cartea „Dragă inimă” scrisă de Dr. Vasi Rădulescu

„Amintirile nasc emoții”

„Suntem capsule cu memorii și cam cu asta rămânem după ce ne bate viața de ne ia toți fulgii”

„Nu uita să uiți. Dar nu cumva să uiți totul. Păstreează în tine poveștile care te definesc și te fac să mergi înainte. Nu uita să fii bun. Nu uita să iubești tot ce se desfășoară în jurul tău”

Fragmente extrase din cartea „Culorile uitării” scrisă de Dr. Vasi Rădulescu